La Mănăstirea Nechit din judeţul Neamţ s-a oficiat vineri, 18 martie 2016, Slujba Parastasului pentru părintele Zenovie Ghidescu, la doi ani de când a trecut la cele veşnice. Au trecut doi ani de când proinstareţul Mănăstirii Nechit, părintele Zenovie Grigore, a plecat la Domnul, la vârsta de 95 de ani. Slujba Parastasului a fost oficiată de un sobor de preoţi, după săvârşirea Liturghiei Darurilor mai înainte sfinţite. La cele două slujbe au participat credincioşi din comuna Borleşti, judeţul Neamţ, dar şi din alte părţi ale ţării.

Mormântul vrednicului slujitor a fost împodobit cu florile recunoştinţei, în semn de respect pentru jertfa depusă de-a lungul anilor atât la Mănăstirea Nechit, cât şi în alte aşezări monahale şi parohii în care Dumnezeu i-a purtat paşii vieţii. După cum ne-a relatat arhimandritul Zenovie Grigore, stareţul Mănăstirii Nechit, cu acest prilej a fost sfinţit lumânărarul de lângă mormântul vrednicului proinstareţ, ridicat prin contribuţia unei familii binecredincioase.Sâmbătă, 19 martie 2016, după oficierea Sfintei Liturghii a Sfântului Ioan Gură de Aur, la Mănăstirea Nechit s-a oficiat din nou Parastasul pentru părintele Zenovie Ghidescu.

Râvnitor şi harnic monah Proinstareţul Mănăstirii Nechit s-a născut pe 25 martie 1919, în satul Hociungi, din judeţul Neamţ, din părinţii Gheorghe şi Maria, având numele de botez Vasile. Şi-a petrecut copilăria în satul natal alături de părinţii săi, iar în anul 1926 a fost înscris la şcoala primară din localitate. După absolvirea celor patru clase primare a urmat clasele a V-a şi a VI-a în şcoala din sat. În luna octombrie a anului 1935 s-a înscris la şcoala monastică din Mănăstirea Slatina, iar la 5 decembrie 1935 îmbracă haina monahală. În anul 1943 este tuns în monahism, primind numele de Zenovie, naş de călugărie fiindu-i stareţul Mănăstirii Predeal, Valerie Nicolăeasa. Acesta l-a luat cu sine la Mănăstirea din Predeal, unde fusese numit stareţ, iar în tot acest timp ucenicul Zenovie a primit învăţăturile duhovnicului său şi ale tuturor bătrânilor îmbunătăţiţi duhovniceşte cu care s-a întâlnit, devenind un râvnitor şi harnic monah.

Revenit la Nechit, a fost nevoit să plece de aici împreună cu toţi monahii din cauza Decretului comunist din anul 1959. În anii care au urmat, părintele Zenovie a fost preot misionar în Parohia Ţarna Mare, Protopopiatul Fălticeni, unde a renovat lăcaşul de închinăciune. În tot acest timp a lucrat şi la Schitul Nechit, aflat în ruină şi uitare, iar mai apoi a fost numit stareţ la Mănăstirea Horaiţa. După mulţi ani de slujire a Bisericii, în 1992 s-a retras definitiv la Nechit, devenit între timp mănăstire.