Priviți la înaintașii voștri, cum și-au sfârșit viața și urmați-le credința
Originile acestei mănăstiri se duc, conform tradiției, până în trecutul îndepărtat al secolului al XIV-lea. Pe firul neîntrerupt al vremii a ajuns până la noi amintirea unui anume Nechita sihastrul, primul care s-ar fi nevoit aici, rugându-se lui Dumnezeu pe aceste plaiuri, de la care apoi au împrumutat numele pârâul, valea și muntele care străjuiau locul său de închinăciune. În jurul lui s-au adunat și alți rugători care au ridicat, după obiceiul vremii, o bisericuță de lemn, punând astfel bazele unei așezări isihaste ce va fi apoi cunoscută sub numele de „ Sihăstria lui Nechita” sau „ Schitul Nechit”.
Tradiția spune că Ștefan cel Mare, după ce a ridicat mănăstirea Tazlău, în anii 1496- 1497, ar fi luat călugări din Nechit pentru obștea nou înființatei mănăstiri. Tot tradiția pune apariția minunată a celor trei izvoare din apropierea mănăstirii pe seama lui Chiriac de la Tazlău, cel care mai târziu este pomenit de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei în rândul Sfinților venerați în Moldova.
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, viața isihastă din jurul Schitului Nechit a început a se stinge. A urmat o perioadă de ruină și uitare, până în anul 1864 când s-a făcut biserica de zid în locul celei vechi, din lemn, o clopotniță de piatră și câteva chilii, reaprinzându-se flacăra vieții monahale în această veche vatră de credință.
„ Am zidit lacrimile oamenilor...”
Istoria mai nouă a Mănăstirii Nechit este strâns legată de strădaniile părintelui Zenovie Ghidescu, demn urmaș al urmașilor care s-au nevoit în aceste locuri, venit aici ca stareț prima oară în 1948. În 1960, Schitul Nechit redevenise așezământul prosper de odinioară dar desființarea sa abuzivă, hotărâtă de autoritățile ateiste ale vremii a readus aici pustiul în locul rugăciunilor către Dumnezeu. Părintele Zenovie Ghidescu este numit paroh în mai multe locuri dar de când se obține redeschiderea schitului, în 1972, nu a contenit a-l veghea, contribuind la refacerea acestuia, chiar înainte de a reveni ca stareț la Nechit.
Între 1976- 1979 se reface în întregime biserica mare, cu hramul „ Schimbarea la Față” și se construiește deasupra un paraclis, cu hramul „ Sfinții Mucenici Zenovie și Zenovia”. Pictura este executată de monahia Viorica Crețu de la mănăstirea Prislop ( ucenica părintelui Arsenie Boca), în perioada 1979- 1982. În 1990 se mărește edificiul inițial printr-un pronaos unde pictura a fost executată Mihai Chiuariu, între anii 1991- 1992.
Între 1998- 2001 s-a finalizat construcția noului turn clopotniță care străjuiește drumul secundar de acces în mănăstire și care adăpostește un paraclis cu hramul „ Sfinții Împărați Constantin și Elena”, oferind viețuitorilor și pelerinilor ce trec pe aici un loc de rugăciune și reculegere duhovnicească.