Cuviosul Nechita, nevoindu-se mulți ani în locul care astăzi este cunoscut drept Mănăstirea Nechit a adunat în jurul său câțiva sihaștri; apoi, înălțând o biserică de lemn cu hramul „ Sfântul Nicolae”, a întemeiat aici prima sihăstrie, numită „ Sihăstria lui Nichita”. Totuși, până cu puțin înainte de 1809, documentele atestă că Schitul Nechit ( sau Nechid) a avut bisericuța cu hramul în cinstea Sfântului Spiridon. Asta s-a întâmplat deoarece în zona Mastacănului se ctitorise o biserică cu același hram iar pentru a nu împărți pe credincioșii care aparțineau de aceeași comună în ziua prăznuirii Sfântului Nicolae s-a optat pentru această schimbare a sfântului ocrotitor.
Din alte documente în care este menționat numele Nechitului mai aflăm că în „ în pustiul Nechit” a trăit, la un moment dat, un ucenic al starețului Paisie Velicikovski de la mănăstirea Neamț. Este vorba despre Irinarh Roseti, care a trăit în tinerețe la mănăstirile Neamț și Horaița dar și la Schitul Nechit, unde a rămas timp de 12 ani.
Câteva referințe doveditoare despre acest monah al Schitului Nechit ar fi următoarele: „ Ajungând la mănăstirea Neamț, Irinarh Roseti intră sub ascultare, îndeplinind toate poruncile primite de la stareț și, în scurt timp, ajunge ajutor de tipograf, ostenindu-se la tipărirea cărților. Trei ani a rămas la tipografie, ajungând tipograf vestit.
Apoi, s-au sculat într-o noapte câțiva, fără de știrea starețului și a părinților și au fugit la un munte cu pădure mare, care este între Schitul Nechit și târgul Pietrii, de trei ceasuri departe și de schit și de târg. Și tăind copaci și-au făcut chilii și locuiau acolo și lucrau ciorapi de lână și îi vindeau la târg și își cumpărau cele de nevoie și posteau cinci zile în săptămână, mâncând o dată în zi pâine și apă la apusul soarelui. Iar Sâmbăta și Duminica mâncau bucate cu untdelemn. Și au petrecut așa, în pustie, 12 ani.” ( Biserica în misiune, Editura institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005)
După această petrecere în pustie Irinarh Roseti merge în Israel unde începând cu anul 1859 se ocupă de rezidirea Bisericii Ortodoxe Române din Muntele Taborului, ( „ care era ruinată și distrusă de turci la 1263, sub sultanul Bibar”) în cimitirul căreia este și înmormântat, având scris pe piatra funerară: „ Ieromonahul Irinarh Nechiteanul”. Dragostea acestui călugăr pentru Schitul Nechitului îl determină pe Mitropolitul Veniamin Costachi, vărul lui primar, să schimbe hramul schitului Nechit pentru a treia oară în „ Schimbarea la Față a Domnului”, hotârâre care a rămas neschimbată până astăzi.
Viața Cuviosului Irinarh Roseti ne este și de un interes istoric deoarece acesta este ctitorul mănăstirii Horaița și, de asemenea, ctitorul Bisericii Ortodoxe Române din Muntele Taborului, ( „ care era ruinată și distrusă de turci la 1263, sub sultanul Bibar”) în cimitirul căreia este și înmormântat, având scris pe piatra funerară: „ Cuviosul Irinarh Nechiteanul”.
2 Comments
Am fost surprins plăcut de convorbirea avută cu părintele Stareț de la această mânăstire care se află pe teritoriul județului Neamț comuna Borlești. Aici vin, zilnic sute de credincioși, pentru a putea să vadă și să se roage în biserica mânăstirii, în această perlă a Moldovei, încare se află depuse cca 500 de moaște de sfinți aduse din toată lumea ex: de la greci, Ierusalim ș. a. Merg cu soția de cca zece ani la această frumoasă și vestită mânăstire, ascult cu mare atenție, slujba de sâmbătă seara, care începe pe la ora18 cu citirea rugăciunilor zilnice, apoi Sfântul Maslu, începând cu ora 20,(citesc și slujesc cca 8opt preoți de la mânăstire sau chiar și invitați din țară, iar în jurul orelor 22,oo începe adevărată slujbă în care părintele Stareț al mânăstirii citește slujba de dezlegarea și alungarea diavolului și a tuturor farmecelor, tuturor făcăturilor, tuturor relelor de pe acest pământ adică tradus:”Moliftele Sf. VASILE CEL MARE”!. ACEST RENUMIT MONARH CITEȘTE CU NE ÎNTRERUPERE ACEASTĂ BINECUVÂNTATĂ SLUJBĂ STÂND ÎN GENUNCHI TOT TIMPUL SLUJBEI ADICĂ CCA Două ore și jumătate! În jurul orei 24,30 se termină slujba de dezlegare a tuturor relelor, păcatelor, farmecelor, slujbă de pomenire care nu face altceva decât sa calmeze, să întărească, să binecuvânteze spiritele celor ce vin acolo pentru rugăciune, pentru iertarea tuturor păcatelor și mântuirea sufletelor lor și celorlalți duși la Domnul!. De cca zece ani mă tot duc la această mănăstire mai ales sâmbătă seara când se citesc aceste Molifte ale Sf. Vasile cel Mare!, Molifte, folositoare pentru cei bolnavi, cei aflați în grele suferințe și necazuri, care după acea frumoasă și lungă cuvântare a părintelui Stareț de mânăstire, pleacă liniștiți acasă sau la odihnă în dormitoarele mânăstirii (unde s-au creat condiții asemănătoare unui hotel de 4 sau chiar 5 stele!. Frați din toată țara, sau chiar cei plecați, vin aici cu sutele chiar miile, pentru rugăciune, iertare de păcate, însănătoșire. Acum zece ani eram în – Tr-un impas mare, acum după atâta timp, mă simt foarte bine!, problemele și necazurile au zburat, prin minunea făcută de Dumnezeu cu mine și cu familia mea!. Mii de mulțumiri pe această cale părintelui Stareț de acolo cu toți care sunt acolo și ajută la bunul mers al mânăstirii! Dumnezeu să âi aibă în pază și să le dea viață lungă!… Recomand această frumoasă mânăstire tuturor celor care se află la răscruce de drumuri, într-un impas mare, necaz, suferință. Toate aceste rele se vor evapora, exact ca un abur, de parcă nici nu au existat vre-o dată. Încă odată mii de mulțumiri celor care m-au ajutat să-mi rezolv necazul, boala și suferința!. Doamne ajuta!
Asa sunt atrasa si eu ca un magnet de moastele Manastirii Nechit si de sfantul maslu de cate ori pot vin din Arges si ajung acolo pt incarcare duhovniceasca si lumina!